Ce se ştie despre încălzirea globală?

 

Inundaţii, ierni care încep în februarie, temperaturi de vară în aprilie şi temperaturi de îngheţ în mai.

Capriciile vremii sunt evidente iar Administraţia Naţională de Meteorologie studiază fenomenul şi ne pune la dispoziţie informaţii care ne pun pe gânduri.

În “WMO Press Release No. 718”, din 15 decembrie 2004, (http://www.wmo.ch/index-en.html) a apărut un articol pe care l-a tradus  Sergiu Ioan – Serviciul de Cooperare si Relatii Internationale. Îl preluăm fiind un articol extrem de interesant.

 

TEMPERATURA GLOBALA IN 2004, AL PATRULEA CEL MAI CALD AN DIN ISTORIA MASURATORILOR

 

GENEVA, 15 decembrie (OMM)— Se asteapta ca temperatura medie la suprafata sa fie, in 2004, cu 0,44^o C peste media anuala a perioadei 1961-1990 (14^oC), conform inregistrarilor efectuate de Membrii Organizatiei Meteorologice Mondiale (OMM). Valoarea de +0,44^o C face din 2004 al patrulea cel mai cald an din sirul de inregistrari de dupa 1861, imediat dupa 2003 (abaterea acestuia din urma fiind de  (+0,49^oC). Cel mai cald an ramane 1998, cand abaterea medie a temperaturilor de la suprafata a fost de +0,54^oC, fata de media perioadei de 30 de ani (1961-1990). Ultimii 10 ani (1995-2004), cu exceptia lui 1996, sunt printre cei  mai calzi 10 ani din sirul de observatii.

Este probabil ca temperaturile din 2004, calculate separat pentru ambele emisfere, sa desemneze, pentru emisfera nordica (abatere pozitiva 0,60^oC) - al patrulea cel mai cald an si pentru emisfera sudica  (abatere pozitiva 0,27^oC) – al cincilea cel mai cald an din istoria masuratorilor instrumentale, din 1861 pana in prezent.

Global, anomalia termica de la suprafata solului din octombrie 2004 a fost cea mai mare din istorie pentru aceasta luna. Temperatura combinata la suprafata solului si a marii (SST), in luna iulie, in zona arctica (la nord de paralela de 70°N) si temperatura aerului de la suprafata solului, in Africa, la sud de Ecuator, in aceeasi luna, au fost cele mai mari din istorie. Anomalii regionale pozitive semnificative ale temperaturii anuale, mai ales pe mari suprafete de uscat din Asia Centrala, China, Alaska si vestul Statelor Unite, ca si pe mari suprafete din Oceanul Atlantic de Nord au contribuit la clasarea pe locul patru a anului 2004, din punctul de vedere al temperaturii medii globale la suprafata.
Pe parcursul secolului al XX-lea, temperatura globala la suprafata a crescut cu mai mult de  0,60^oC. Rata schimbarii pentru perioada de dupa 1976 este, in linii mari, de trei ori mai mare decat cea din ultimii 100 de ani. In emisfera nordica, anii '90 au reprezentat cel mai cald deceniu, cu o medie a abaterii pozitive de 0,38^oC. Temperaturile la suprafata mediate pe ultimii cinci ani (2000-2004) au prezentat o abatere mult mai mare  (+0,58^o C).

Mari diferente regionale de temperatura

In iunie si in iulie, valurile de caldura, cu temperaturi apropiate de recorduri, au afectat sudul Spaniei, Portugalia si Romania, temperaturile maxime ajungand la 40^oC. In Japonia, vremea extrem de calduroasa a persistat de-a lungul verii, cu temperaturi maxime care au depasit recordurile. Un val de caldura exceptional a afectat o mare parte din estul Australiei in februarie, maximele temperaturii aerului urcand pana la 45^oC in multe locuri. Extinderea spatiala si temporala a valului de caldura a fost mai mare decat a oricarui alt fenomen asemanator dintr-o luna februarie. Un val de caldura sever si prelungit, abatut asupra unor regiuni din nordul Indiei in ultima saptamana din martie, a provocat mai mult de 100 de decese.

Frigul neobisnuit din iulie, semnalat in zonele inalte din Anzi, in sudul statului Peru, a fost cauza decesului a 92 de oameni. 600 de victime s-au inregistrat in sudul Asiei din cauza vremii reci instalate inca de la sfarsitul lunii decembrie 2003. In nordul Indiei si in Bangladesh, temperaturile maxime si cele minime au fost, in ianuarie 2004, cu 6-10°C sub medie.

Secete indelungate in unele regiuni

La inceputul anului 2004, seceta a continuat sa afecteze unele parti din Africa de Sud, Mozambic, Lesotho si Swaziland. Totusi, precipitatiile abundente din a doua jumatate a sezonului ploios au ajutat, intr-o oarecare masura, recoltele din sudul Africii. Anotimpul ploios martie-mai a fost anormal de scurt si de uscat in zona Cornului Africii, ceea ce a prelugit seceta care dura de anotimpuri in sir. Regiuni izolate din zona sudica a Cornului si parti din Uganda s-au confruntat cu cea mai severa uscaciune de dupa 1961.

In Kenya, incetarea prematura a precipitatiilor din 2004 a inrautatit, in multe regiuni, seceta cauzata de cativa ani cu precipitatii putine. Se anticipeaza ca productia globala de alimente din Kenya va reprezenta, in 2004, 40% din normal. In ciuda precipitatiilor abundente din 2004, seceta care dureaza de multi ani in Somalia a continuat, amenintand agricultura si securitatea alimentara in acea regiune. In Eritrea, care se confrunta deja cu seceta de aproape patru ani, insuficienta precipitatiilor din anotimpul ploios martie-mai a adancit lipsa apei potabile.

In India, in 2004, precipitatiile din timpul musonului de vara (iunie-septembrie) au fost, la nivel national, cu 13% sub normal, 18% din teritoriul tarii suferind de pe urma unei secete moderate. In Pakistan, precipitatiile deficitare din iulie si august au agravat seceta care dura, deja, din timpul primaverii boreale. In Afganistan, seceta care devasta tara de patru ani a continuat in 2004, datorita precipitatiilor reduse din perioada martie-aprilie. In sudul Chinei, uscaciunea a persistat din august pana in octombrie si s-a transformat in cea mai grava seceta din ultimii 54 de ani.

Seceta hidrologica, care dureaza de mult timp, a continuat sa afecteze mari parti din sudul si estul Australiei, datorita deficitelor de precipitatii de dupa seceta majora din 2002/2003. Situatia de seceta moderata si severa a persistat in unele zone din vestul SUA pentru al cincilea an consecutiv. O oarecare ameliorare a fost resimtita in septembie si octombrie, desi seceta ramane la ordinea zilei in cea mai mare parte a acelei regiuni. Datorita temperaturilor peste medie din timpul verii si a uscaciunii, incendiile spontane au parjolit suprafete neobisnuit de mari in Alaska.

Precipitatii abundente si inundatii in multe alte regiuni

In 2004, precipitatiile cazute au depasit media globala, iar anul a fost cel mai ploios de dupa 2000. Umiditatea anormal de mare a predominat in sudul si estul SUA, estul Europei si in unele zone din vestul Asiei, Bangladesh, Japonia si zona costiera a Braziliei.

Musonul asiatic de vara din intervalul iunie-septembrie a adus precipitatii abundente si inundatii, care au afectat milioane de oameni si au facut aproximativ 1800 de victime in zone din nordul Indiei, in Nepal si in Bangladesh. De mai mult de zece ani nu s-au mai produs inundatii atat de grave in nord-estul Indiei (mai ales in statele Assam si Bihar) si in Bangladesh.

In estul si sudul Chinei, precipitatiile abundente din iunie si iulie au cauzat inundatii grave si alunecari de teren care au afectat peste 100 de milioane de oameni, ucigand mai mult de 100. Precipitaiile musonice masive din iulie si august au produs inundatii de-a lungul catorva rauri din nord-estul si centrul Thailandei. O depresiune atmosferica foarte adanca a determinat ninsori, a caror abundenta a depasit recordurile in Republica Korea pe data de 5 martie si a produs daune de 500 mil. $ in agricultura. In octombrie, doua taifunuri, asociate cu doua sisteme frontale active, au revarsat asupra Japoniei cantitati de precipitatii care au depasit recordurile. La Tokyo, suma lunara a precipitatiilor din octombrie a fost de 780 mm, ceea ce reprezinta cea mai mare cantitate lunara inregistrata din 1876 pana in prezent.

Alunecarile de teren si inundatiile datorate precipitatiilor abundente produse in unele regiuni din Brazilia in ianuarie si la inceputul lui februarie au lasat fara locuinte mii de oameni si au ucis 161.  Precipitatiile masive, cu grindina, care au provocat inundatii in ianuarie in Peru si Bolivia, au ucis cel putin 50 de oameni.

In Haiti, precipitatiile torentiale aduse de uraganul Jeanne au cauzat inundatii distrugatoare, carora li s-au atribuit aproximativ 3000 de victime. Acest dezastru s-a produs la scurt timp dupa inundatiile si alunecarile de teren care afectasera Haiti si Republica Dominicana la sfarsitul lunii mai 2004, cand mai mult de 2000 de oameni fusesera ucisi si alte cateva mii avusesera de suferit. 

In a doua jumatate a lunii noiembrie si la inceputul lui decembrie, trei furtuni tropicale si o depresiune tropicala au traversat sudul si centrul Filipinelor, inecand insulele, dupa cateva zile de precipitatii torentiale, care au produs inundatii bruste.

Precipitatiile abundente care au cazut de la jumatatea lunii ianuarie pana in martie in unele zone din Angola au produs inundatii in reteaua hidrografica din Zambia, Botswana si Namibia. Inundatiile masive de pe cursul fluviului Zambezi, cele mai grave de dupa 1958, au pus in pericol mai mult de 20 000 de oameni din nord-estul Namibiei si au produs pagube importante in agricultura.

In Australia, zone din Tasmania, Queensland si New South Wales a plouat neobisnuit de mult la jumatatea lunii ianuarie, ceea ce a produs inundatii si pagube. In unele regiuni din Teritoriul de Nord, sezonul ploios a fost cel mai umed din istorie. In februarie, o serie de furtuni puternice au fost insotite de ploi abundente, rezultand inundatii pagubitoare in regiunile sudice ale Insulei Nordice a Noii Zeelande.

Dezvoltarea unor conditii minore pentru declansarea unui El Niño

Temperatura suprafetei oceanului si presiunea atmosferica la nivelul marii in Pacificul tropical, la inceputul anului 2004, au reflectat conditii aproape neutre de producere a El Niño. Totusi, amplificarea si extinderea catre est a caldurii neobisnuite din Pacificul ecuatorial de est si centru-est, in perioada iulie-noiembrie, reprezinta stadiile incipiente ale  unui episod cald (El Niño). Pana la inceputul lunii noiembrie, fusesera inregistrate anomalii pozitive ale temperaturii suprafetei oceanului mai mari de +1^oC din centrul, pana in estul Pacificului.Temperatura suprafetei oceanului crescuse usor, pana la valori putin peste medie, si in estul extrem al Pacificului tropical. Indexul Oscilatiei Sudice Tahiti-Darwin a fost negativ pana in iunie 2003, dar a fluctuat considerabil. Conditiile atmosferice din zona Pacificului tropical au fost tipice unor caracteristici slabe ale El Niño.

Numar peste medie de uragane si taifunuri ucigatoare

In timpul sezonului uraganelor din Atlantic, 15 furtuni tropicale au fost denumite, fata de o medie de aproximativ 10. In august s-au format opt asemenea furtuni, ceea ce reprezinta un record pentru luna respectiva. Din 1995 se observa o crestere remarcabila a numarului anual de furtuni tropicale din bazinul Atlantic. Noua dintre furtunile denumite au fost clasificate ca uragane, sase dintre acestea fiind uragane “majore” (de categoria trei sau mai mare, pe scara Saffir-Simpson). Uraganul Charley a fost cel  mai puternic si mai distrugator care a lovit Statele Unite, dupa Andrew, in 1992. In total, noua furtuni denumite au afectat SUA, cauzand pagube masive, estimate la peste 43 miliarde $ SUA.   

In Atlanticul de Sud, conditiile de la suprafata oceanului si cele atmosferice nu favorizeaza formarea uraganelor. Totusi, in martie 2004, s-a produs primul uragan de la inceperea observatiilor realizate de satelitii geostationari, in 1966. Uraganul a fost denumit Catarina si a ajuns deasupra tarmului sudic al Braziliei (in statul Santa Catarina) pe 28 martie 2004, facand pagube insemnate si cateva victime. 

Dimpotriva, in estul Pacificului de Nord, activitatea formarii de uragane a fost usor sub medie. In 2004 s-au produs doar 12 furtuni care au fost denumite, fata de media de 16,4. Sase dintre ele  au atins forta unui uragan si trei – caracterul “major”. In nord-vestul Pacificului s-au dezvoltat 27 de furtuni denumite, o cifra apropiata de media de 26,7 a perioadei 1971-2000. 19 dintre ele au atins intensitatea unui taifun. 10 cicloni tropicali au ajuns deasupra uscatului in Japonia (doborand precedentul record – sase) si au facut 209 victime si pagube importante.

Gaura din  stratul de ozon de deasupra Antarcticii – mai mica

In 2004, extinderea maxima a gaurii din stratul de ozon de deasupra Antarcticii (19,6 milioane km²) s-a observat in septembrie. Cu exceptia anului 2002, cand gaura din stratul de ozon s-a fragmentat in doua la sfarsitul lunii septembrie, gaura din stratul de ozon din octombrie 2004 a fost cea mai mica in mai mult de un deceniu. In 2004, gaura din stratul de ozon s-a disipat mai devreme decat de obicei, la jumatatea lunii noiembrie.

Extindere redusa a ghetii marine arctice

Extinderea ghetii marine arctice s-a situat din nou mult sub media pe termen lung. In septembrie 2004, aceasta se situa cu 13% sub media perioadei 1973-2003. Informatiile satelitare indica un declin general al extinderii ghetii arctice cu 8% in ultimele doua decenii si jumatate. 

Sursele de informatie

Informatiile preliminare despre anul 2004 au la baza observatiile facute de catre reteaua de statii meteorologice terestre, de catre nave maritime si balize, pana la sfarsitul lunii noiembrie. Datele sunt stocate si diseminate continuu de catre Serviciile Meteorologice si Hidrologice Nationale din tarile membre ale OMM.
Trebuie retinut ca, in conformitate cu practicile stabilite, analizele OMM asupra temperaturii globale se bazeaza pe doua seturi diferite de date, unul aflat la Oficiul Meteorologic al Marii Britanii, iar celalalt – la Administratia Nationala Oceanica si Atmosferica a SUA. Aceste doua seturi de date sunt comparabile: ambele indica posibilitatea ca 2004 sa fi fost al patrulea cel mai cald an din istoria masuratorilor, la nivel global.