Hotărârea Nr. 1554/1952 din 22 august 1952

pentru înfiinţarea coloniilor de muncă, a domiciliului obligatoriu şi a batalioanelor de muncă

 

Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române

 

Hotărăşte

Capitolul I.

Art. 1. Având în vedere rezistenţa tot mai activă a elementelor duşmănoase şi faptul că acestea încearcă în continuu să saboteze în mod obişnuit măsurile Guvernului şi Partidului îndreptate spre întărirea dictaturii proletariatului şi construirea cu succes a socialismului; pentru a uşura supravegherea activităţii elementelor duşmănoase şi străine de clasa muncitoare, pentru a le trage la munca de utilitate socială şi pentru a curăţi cele mai importante centre vitale ale ţării de elementele duşmănoase, se va admite ca măsură excepţională, provizorie, internarea administrativă pentru efectuarea muncii obligatorii.

În acest scop se organizează:

1. Colonii de muncă

2. Domiciliu obligatoriu

3. Batalioane de muncă

 

Capitolul II.

Colonii de muncă

Art. 2. În colonii de muncă vor fi reţinuţi şi internaţi toţi cei care prin faptele sau manifestările lor, direct sau indirect, primejduesc sau încearcă să primejduiască regimul de democraţie populară, îngreunează sau încearcă să îngreuneze construirea socialismului în Republica Populară Română, precum şi acei care, în acelaşi mod, defăimează puterea de stat sau organele sale, dacă aceste fapte nu constituiesc, sau nu pot constitui – prin analogie -, infracţiuni şi anume:

a. acei ce lansează sau răspândesc zvonuri alarmiste, tendenţioase,

duşmănoase; ascultă şi difuzează propaganda deşănţată a posturilor de radio imperialiste

b. acei ce aduc injurii Partidului Muncitoresc Român, conducătorilor săi, Guvernului Uniunii Sovietice şi conducătorilor săi şi ţărilor de democraţie populară;

c. acei cetăţeni români care întreţin legături de prietenie cu legaţiile imperialiste, care au frecventat sau frecventează manifestările propagandistice ale legaţiilor imperialiste, precum şi toţi cei ce sunt în relaţii cu familiile funcţionarilor ambasadelor imperialiste, dacă faptele lor nu constituiesc şi nu pot constitui – prin analogie – infracţiuni.

d. acei ce aţâţă la manifestări rasiale şi şovine;

e. instigatorii la nesupunere sau neexecutare – cei ce duc acţiuni duşmănoase, atât la sat. cât şi la oraş – în contra măsurilor Guvernului, în special cu privire la:

Gospodării Agricole Colective, întovărăşiri, colectări, planuri de cultură, comasări etc.;

- Elemente cu trecut reacţionar cunoscut sau foşti exploatatori care ocupă încă în producţie posturi de răspundere şi care dovedesc continuu, prin atitudinea lor, delăsare gravă – nejustificată prin incapacitatea lor profesională – atitudine care atrage după sine defecţiuni vizibile sau frânarea producţiei;

f. toţi acei care, sub masca religioasă, fac prozelitism (diferite religii şi secte), speculând sentimentele religioase ale cetăţenilor, pentru a-i determina la atitudini ostile, duşmănoase regimului (minuni), prelegeri cu substrat duşmănos, şovin etc.;

g. acei care prin corespondenţă internă sau internaţională iau atitudine duşmănoasă, transmit ştiri tendenţioase, alarmiste, duşmănoase, reacţionare, instigă;

h. cadre active ale foştilor grupări şi partide fasciste şi burghezomoşiereşti cum sunt: cadre legionare, cuziste, imrediste, nylasiste, sioniste, partide hitleriste, naţional ţărăniste (maniste), liberale (brăieniste), titeliste, tătărăsciene, bejeniste;

i. vechea agentură a fostului serviciu special de informaţii (S.S.I.), vechea agentură a marelui Stat Major a Siguranţei, Poliţiei, Agentura germană de spionaj şi contra-spionaj şi maghiară;

j. foştii condamnaţi pentru trecerea frauduloasă a frontierei, începând cu 1945;

k. Chiaburii care sabotează măsurile luate de Guvern;

l. foştii condamnaţi pentru sabotaj – începând cu 1945;

m. foştii condamnaţi pentru speculă – începând din 1945, care au avut o condamnare dela trei ani în sus;

n. rudele trădătorilor de patrie şi spioni care au fugit peste graniţă din 1945 (tată şi copii majori bărbaţi);

o. rudele elementelor duşmănoase regimului nostru, care au fugit peste graniţă înainte de 1944 (ale fostelor cadre legionare, membrii de vază ai fostelor partide burgheze-moşiereşti care duc activitate de defăimare a regimului nostru); tată şi copii majori bărbaţi;

p. condamnaţii pentru infracţiuni împotriva Securităţii Republicii Populare Române care la expirarea executării pedepsei, prin comportarea lor, nu prezintă încredere de a fi folositori societăţii;

r. recidiviştii de drept comun care au mai mult de trei condamnări şi care reprezintă un pericol pentru liniştea şi asigurarea avutului oamenilor muncii.

Art. 3. Durata reeducării în coloniile de muncă va fi de şase luni până la cinci ani.

Art. 4. Internarea în coloniile de muncă se face prin Decizia unei Comisii speciale care va fi înfiinţată în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi care va lua hotărâri pe baza propunerilor Direcţiei Generale a Securităţii Statului şi Direcţiei Generale a Miliţiei.

Art. 5. Părăsirea coloniei de muncă se consideră evadare şi se pedepseşte conform legilor în vigoare.

 

Capitolul III.

Art. 6. Se va stabili domiciliu obligatoriu şi locul de muncă obligatoriu elementelor duşmănoase şi suspecte din oraşe şi centre muncitoreşti, în locurile stabilite de Guvern, pentru:

a. toţi foştii exploatatori: foşti moşieri, foşti bancheri, foşti mari negustori care au avut comerţ cu ridicata sau amănuntul, care au fost expropriaţi sau ale căror bunuri au fost naţionalizate pe baza legilor în vigoare, foşti fabricanţi ale căror intreprinderi au fost naţionalizate prin legea din Iunie 1948 sau ulterior. Fac excepţie foşti patroni ai farmaciilor, drogheriilor, micilor ateliere şi micilor magazine.

b. rudele trădătorilor de patrie şi spioni care au fugit peste graniţă din 1945 (mamă, soră, tată);

c. rudele trădătorilor de patrie, elementele duşmănoase regimului nostru care au fugit peste graniţă, înainte de 1944 şi duc activitate duşmănoasă de defăimare a regimului nostru (mamă, soră, tată);

d. familiile condamnaţilor pentru crime: trădare de patrie şi spionaj.

Art. 7. Din categoriile enumerate la capitolul anterior, punctele a,b,c,d, fac excepţie marii artişti, sculptori, pictorii, compozitorii, academicienii, dacă au dovedit că muncesc cinstit şi sunt folositori societăţii.

Art. 8. Deasemeni nu se va stabili domiciliu obligatoriu părinţilor care au un fiu în armată, până la rezolvarea situaţiei în armată a fiului lor.

Art. 9. Toţi acei care părăsesc domiciliul obligatoriu vor fi trimişi în judecată, fiind pasibili de pedeapsă dela 15-20 de ani.

Art. 10. Toţi acei cărora li s’au stabilit domicilii obligatorii şi locul de muncă obligatoriu, care refuză să muncească în condiţiile şi locul destinat, vor fi trimişi în judecată, fiind pasibili de pedeapsă dela treicinci ani de închisoare.

Art. 11. Stabilirea domiciliului obligatoriu va fi făcută de către o comisie regională formată din: secretarul de partid, şeful Regiunii Securităţii Statului şi şeful Regiunii de Miliţie care vor studia dosarele şi propunerile pregătite şi prezentate de Securitate şi Miliţie (fiecare organ pentru elementele care intră în componenţa lui). După aprobarea comisiei regionale, tot materialul cu concluziile şi propunerile acestei comisii, va fi înaintat comisiei centrale, care va fi formată la Ministerul Afacerilor Interne.

După aprobarea Comisiei M.A.I., hotărârea rămâne definitivă şi, prin Decizia acestei Comisii, ea va fi dusă la îndeplinire de către organele competente.

 

Capitolul IV.

Art. 12. Vor fi obligaţi a munci în batalioane de muncă, acolo unde va avea necesităţi, toţi bărbaţii apţi de muncă ce vor fi dovediţi că cca şase luni pe an nu muncesc şi că nu au o ocupaţie precisă şi permanentă.

Art. 13. În batalioanele de muncă vor fi trimise elemente ca: misiţi, micii speculanţi, meseriaşi fără autorizaţie şi neîncadraţi în câmpul muncii, cei ce trăiesc prin vânzarea obiectelor personale acumulate şi care nu se încadrează în câmpul muncii, etc.

Art. 14. În batalioane de muncă oamenii vor fi mobilizaţi pentru muncă şi vor munci sub pază.

Art. 15. Ei vor fi salariaţi primind un salariu asemănător cu al muncitorilor care prestează aceeaşi muncă.

Art. 16. Ce-i mobilizaţi pentru muncă în batalioane de muncă vor fi demobilizaţi atunci când vor termina lucrarea sau dacă au avut merite în muncă.

Art. 17. Hotărârea de trimitere în batalioane de muncă va fi luată de aceeaşi comisie regională instituită pentru cei cu domiciliul obligatoriu. În plus, această comisie regională, după luarea hotărârii, o va trimite unei a doua comisii care va fi formată din: reprezentantul sfatului popular regional, reprezentantul Regiunii de Securitate şi reprezentantul Regiunii de Miliţie. Această comisie va avea ca sarcină de a-l chema pecetăţean, a-i comunica hotărârea de mobilizare pentru lucru şi de a-l repartiza şi încadra pe loc în unitatea de muncă respectivă.

Art. 18. Toţi acei care vor fugi din batalioanele de muncă vor fi trimişi în judecată, fiind pasibili de pedeapsă dela cinci-zece ani de închisoare.

 

Capitolul V.

Art. 19. Ministerul Afacerilor Interne va întocmi instrucţiuni dezvoltătoare pentru aplicarea prevederilor Decretului, fiind autorizat să organizeze colonii de muncă, batalioane de muncă şi organul necesar de conducere şi coordonare.

Art. 20. Unităţile de muncă înfiinţate pe baza decretului Lege Nr. 6/1950 se transformă automat în colonii de muncă.

 

Dat la Bucureşti la . . . . . . . . . . . .

Preşedinte al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române

ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej

 

---------------------------------------------------

 

Hotărârea Nr. 1554/1952 nu face altceva decât să confirme practica comunistă care, printr’un cinism ideologic, suprimă întâi opozanţii (dacă nu erau, îi fabrica proletariceşte) şi, apoi, crea legea. În anul 1952, Republica Populară Română era plină de închisori, lagăre şi spaţii geografice întins populate cu deportaţi. În ele zeci de mii de “vinovaţi fără vină” duceau Crucea Calvarului roşu, nefiind altceva decât nişte obiecte de inventar de mică valoare şi scurtă durată, destinate lichidării grabnice.

Citind, să ne amintim!

Teofil Botlung

Preşedinte

AFDPR - Filiala Timiş

Notă: Mulţumesc Dlui Teodor Stanca, membru al Asociaţiei noastre, pentru concursul documentar oferit.

 

 

 

Din „Buletinul de informaţii” al Asociaţiei Românilor din Australia

Anul 50 Nr. 3 Luna Mai-Iunie 2004