COTA UNICĂ DE IMPOZITARE

soluţia pentru viitorul economic al unui stat european?!

 

Cota unică de impozitare implică înlocuirea setului complex al diferitelor tipuri de impozitare, în funcţie de venit, cu un sistem conform căruia statul va declara o rată unică de impozitare a tuturor veniturilor superioare unui plafon anterior stabilit. În general, plafonul minim de impozitare este destul de scăzut, astfel încât să ofere „un stimulent” cetăţenilor care s-ar putea eschiva de la plata taxelor. Astfel, venitul global este impozitat o singură dată.

În ceea ce priveşte taxa pe profit, se va aplica acelaşi sistem – o rată unică de impozitare pentru toate categoriile de profit. Ca o concluzie, succesul regimului cotei unice de impozitare depinde de nivelul acestei rate: cu cât aceasta este mai mică, cu atât mai eficientă tinde să devină.

Cu toate acestea, experţii atrag atenţia asupra importanţei competitivităţii unui stat care este influenţată şi de alţi factori, în afara cotei unice de impozitare. Deşi o rată mai mică de impozitare conduce la fluidizarea fluxului financiar şi creşte dorinţa cetăţenilor de a-şi plăti taxele, impozitele scăzute vor conduce inevitabil la scăderea veniturilor la bugetul de stat.

Mai mult, există experţi, printre care se numără şi cancelarul german Gerhard Schoder şi primul ministru suedez, Goran Persson, care au afirmat că economiile în tranziţie din Estul Europei îşi pot permite reducerea taxelor, nu datorită creşterii veniturilor la bugetul de stat, ci datorită subvenţiilor obţinute din partea UE, argument disputat de către statele criticate în acest sens. În acelaşi timp, Germania, Italia, Austria, Finlanda, Danemarca şi Grecia au decis reducerea taxelor în vederea stimulării investiţiilor şi creşterii consumului.

Cota unică de impozitare a fost aplicată pentru prima dată în Estonia (1991), fiind urmată de Letonia (1994), Lituania (1994), Rusia (2001), Serbia (2003), Ucraina (2003), Slovacia (2003), Georgia (2004) şi România (2005).

După cum se poate observa din informaţiile de mai sus, deşi cota unică de impozitare nu reprezintă un leac universal la slăbiciunile economice ale unui stat, o serie de state europene, printre care şi câteva state membre UE, au introdus regimul „o singură taxă pentru toate tipurile de venit/profit”. Multe dintre aceste ţări se confruntă, însă, cu deficite bugetare substanţiale, iar pentru unele se impune alinierea statutului economic la cerinţele „zonei euro”.

Caracteristicile cotei unice de impozitare:

· Reduce inegalitatea (aceeaşi rată de impozitare pentru toţi),

· Reduce evaziunea fiscală,

· Oferă stimulente pentru cei ce doresc să economisească şi să investească,

· Elimină toate tipurile de excepţii şi scutiri de la plata taxelor,

· Favorizează persoanele bogate în detrimentul celor sărace,

· Favorizează investiţiile în acţiuni (obţinerea de dividende), deoarece profiturile sunt impozitate o singură dată, la sursă.

 

Opinia Comisiei Europene

 

Comisia Europeană consideră că nu este necesară uniformizarea sistemelor de impozitare ale statelor membre UE.

Dacă transpun şi implementează corect reglementările adoptate la nivel comunitar, statele membre sunt libere să aleagă sistemul de impozitare pe care îl consideră cel mai potrivit situaţiei economice existente.

 

Opinia Poloniei

„Odată cu adoptarea unui nou set de măsuri privind politica fiscală, Polonia şi-a propus introducerea cotei unice de impozitare la începutul anului 2007” a afirmat Zbigniew Chelebowski, conducător adjunct al grupului parlamentar Platforma Civică din Polonia.

 

Opinia Ungariei

„Pentru moment Ungaria preferă să nu urmeze acest capriciu”, a afirmat Victor Orban, primul ministru al Ungariei.

 

Opinia Republicii Cehe

„Republica Cehă are nevoie de un sistem de impozitare simplificat, însă, deşi această ţară are o rată de creştere economică de două ori mai mare decât media zonei euro, nu va introduce cota unică de impozitare”, a afirmat primul ministru ceh, Stanislav Gross.

 

Poziţia României

Conform Ordonanţei de Urgenţă 138/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu excepţiile prevăzute de lege. În ceea ce priveşte impozitul pe venit, conform aceleiaşi ordonanţe, cota de impozit pentru determinarea impozitului pe veniturile din activităţi independente, salarii, cedarea folosinţei bunurilor, pensii, activităţi agricole,

premii, alte surse este de 16% aplicată asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din categoria respectivă. Fac excepţie de la prevederile prezentate mai sus cotele de impozit prevăzute în categoriile de venituri din investiţii şi din jocuri de noroc.

Sursa: www.euractiv.com